Dimitrie Cantemir, METAFIZICA


Dimitrie Cantemir
Metafizica
Format 13×20 cm, 256 pagini
30 lei

Cum ar fi să începi să pictezi universul și pe creator, privind aici și privind dincolo? Cum ar fi dacă descrierea transcendentului nu s-ar mai încurca în cuvinte – greu de tradus, greu de interpretat –, ci s-ar limita la forme și culori, mai ușor de trecut de la unul la altul, ca senzație, dar și ca mesaj, ca emoție, dar și ca sentiment? Cum ar fi dacă divinitatea însăși ți-ar poza pentru un tablou pe care fiecare generație îl încearcă și îl ratează?
Și cum ai separa negrul de negru, cel de aici și cel de dincolo, dacă ți s-ar lărgi orizontul dincolo de imediat, de senzitiv, de știința exactă?
Cât de uimit ai fi și cât de greu ți-ar fi să povestești totul celorlalți!
Dar menit să ajungă el însuși maestru ascendent și să-i ghideze pe alții în eforturile lor, Dimitrie Cantemir (1673-1723) reușește să picteze în cuvinte cercetarea universului și a ceea ce este dincolo de el, surprinzând continua mișcare, aparentul paradox și necesitatea compasiunii pentru a cuprinde întregul.

„La început apăreau întunecimi foarte dese şi foarte obscure, cărora le lipsea curentul de aer şi, fiind lipsite de un început, nu aveau nici o dimensiune în înălţime, profunzime sau lăţime. După ele văzui un abis de apă elementală care nu se putea sonda. Ea nu era altceva decât o apă curată şi fără gust, dar lipsită de o formă specială, ca şi cum era un corp fără corp. Îi zic o apă abisală, nu deasă şi condensată pentru că, fiind lipsită de cele trei dimensiuni ale corpurilor, excludea orice formă specifică. Şi îi zic elementală pentru că, fiind prima dintre toate corpurile, e răspândită peste tot, lipsită de cantitate, calitate şi de situaţie locală şi de aceea de obicei nu e numită pur şi simplu apă, ci în scrierile sfinte e numită abis, iar în ale noastre gaz de apă, şi, în fine, în limba noastră din cauza lipsei de termeni proprii, e numită haos.”

Prima scriere filosofică românească originală, Sacrosanctae scientiae…, este din motive de corectitudine politică interpretată a fi o metafizică ortodoxă, dar… ea este profund influențată de Van Helmont, din opera căruia a alcătuit o serie de note de lectură şi i-a închinat o Laudă cătră izvoditoriu şi cătră virtutea învăţăturii lui pentru a asimila instrumente susceptibile de a-i combate eficient pe adepţii ştiinţei senzitive. Van Helmont (1580-1644), alchimist, medic și filosof avea adeseori viziuni și, poate în urma acestora, a unei conversații cu arhanghelul Rafael, și-a ales cariera de medic, apoi a avut și deschiderea de a căuta rostul arheului și a lumii nevăzute, ambele cu rol fundamental în acest univers. De altfel, vezi influența în citatul anterior, Van Helmont a dat naștere cuvântului gaz cu rădăcina haos. Tot de la el, Cantemir a preluat blas, cuvânt inventat pentru a descrie radiația astrelor, „forţa pulsivă a stelelor”.
Așa că, mai degrabă teosof poate fi considerat autorul, cel puțin în acea perioadă a vieții în care, aflat la Constaninopol, și trecut deja printr-o primă etapă de pregătire sub îndrumarea lui Ieremia Cacavela, la rândul lui cu bogate influențe protestante, scria această lucrare.
Cartea a II-a, Creaţiunea sacră a Universului, este alcătuită din treizeci şi trei de capitole. Numărul capitolelor este considerat a avea o semnificaţie importantă în simbolistica creştină, dar să nu uităm de semnificația numărului în masonerie, iar comparațiile cu Facerea nu pot fi rezervate exclusiv ortodoxiei. Nu este, de altfel, niciun secret faptul că mulţi masoni l-au revendicat de-a lungul timpului pe Cantemir.
Se poate spune astfel că Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago, publicată în 1700, este o lucrare filosofică care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie (aspecte regăsite nu doar în Masoneria Simbolică, ci şi în cea Filosofică), între determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.

Lucrarea de față nu ar fi apărut fără ca tatăl meu să-mi fi atras atenția asupra ei și fără ca, în timp, oameni de bine și iubitori ai cărții așa cum sunt Ana-Veronica Mircea, Ovidiu-Dragoș Argeșanu și Mihaela Radi nu m-ar fi sprijinit, lucru pentru care le mulțumesc încă o dată.

Bibliografie
„Dimitrie Cantemir, unul din marii iniţiaţi ai României, între uitarea naţională a Fraţilor săi şi recunoaşterea internaţională”, Jurnal masonic, ianuarie 2013
„Ortodoxia în pera lui Cantemir”, Nicolae Chițescu, Tabor, mai 2012
„Timpul creaţiei sacre în Sacrosanctae scientiae… de Dimitrie Cantemir”, Dragoș Popescu

Tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply